Header image  
line decor
          
 
line decor

Bucharest
Click for Bucharest, Romania Forecast
Jakarta
Click for Jakarta Soekarno-Hatta, Indonesia Forecast
 
 


 

 

Tara si Oamenii Indonezia

Tara
Oamenii
Geografia
Climata si Vremea
Apele teritoriale si Zona exclusiv economica
Vulcanii
Râurile si lacurile
Fauna
Flora
Fusul orar standard indonezian
Populatia
Cetatenia indoneziana
Limba si dialectele

TARA

Geografia Indoneziei este extraordinara, sprijinta fiind de climatul tropical.
Având forma unui arhipelag, Indonezia cuprinde apele teritoriale si Zona exclusiv economica. În relieful Indoneziei se întâlnesc numerosi vulcani, râuri si lacuri.

Deoarece aici se întâlneste una dintre limitele geografice cele mai remarcabile în ce priveste distributia animalelor, în Indonezia se regasesc numeroase specii diferite de animale. Reptila Komodo (Varanus Komodoensis) a fost desemnata drept specia nationala indoneziana, red fresh water Siluk/Arwana (Scleropage formossus) - animal fascinant, iar soimul Elang Jawa (Javan Hawk Eagle, Spizaetus bartelsi) - specie rara (în primejdie). Data de 5 noiembrie a fost declarata Ziua Nationala a Florei si Faunei.

În Indonezia se întâlnesc de asemenea din belsug plante tropicale, inclusiv renumita Rafflesia Arnoldi, cea mai mare floare din lume si Amorphophallus Tatinum, cea mai mare inflorescenta a genului.

Sus

OAMENII

În Indonezia se întâlnesc 500 de triburi si, în mod corespunzator, în arhipelag de vorbesc circa 500 limbi si dialecte. Din punctul de vedere al numarului de locuitori, Indonezia este acum pe locul patru în lume, dupa China, India si Statele Unite ale Americii. Polupatia indoneziana este un amestec între bastinasi si cei care au venit în perioada neolitica (3000-2000 î.e.n.) din Asia continentala înspre sud în cadrul unei migratii la scara mare. Calitatea de cetatean indonezian este evaluata de catre Actul National înca de la obtinerea independentei, la 17 august 1945.

Sus

GEOGRAFIA

Indonezia este cel mai mare arhipelag din lume. Acesta este compus din cinci insule principale si circa 30 de grupuri mai mici de insule. Numarul total al insulelor este de 17.508, dupa datele Biroului Indonezian Naval Hidro-Oceanografic. Arhipelagul se afla la întâlnirea a doua oceane, Pacific si Indian si este o punte de legatura între doua continente, Asia si Australia. Aceasta pozitie strategica a influentat dintotdeauna viata culturala, sociala, politica si economica a tarii.

Teritoriul Republicii Indonezia se întinde de la latitudinea nordica de 6008' la cea sudica de 11015' siîntre longitudinea estica de 94045' si cea de 141005'. Suprafata maritima indoneziana este de patru ori mai mare decât cea terestra, care are circa 1,9 milioane km2. Suprafata maritima este de circa 7,9 milioane km2 (inclusiv Zona Exclusiv Economica) si reprezinta circa 81% din suprafata totala a tarii.

Cele cinci insule principale sunt: Sumatra, cu o suprafata de aproximativ 473.606 km2; cea mai fertila si mai dens populata insula, Java/Madura, 132.107 km2; Kalimantan, care include doua treimidin insulele Borneo si are o suprafata de 539.460 km2; Sulawesi, 189.216 km2; si Irian Jaya, 421.981 km2, care face parte din a doua insula ca marime din lume, Noua Guinee. Celelalte insule ale Indoneziei sunt mult mai mici ca marime.

Arhipelagul este împartit în trei grupuri. Insula Java, Sumatra si Kalimantan si insulele mici dintre acestea se afla pe Pragul Sunda care se întinde de la tarmul Malaeziei si Indochinei, unde adâncimea apei nu depaseste 23 m. Irian Jaya, care apartine de insula Noua Guinee si Insulele Aru se afla pe Pragul Sahul, care se întinde înspre nord, de la coasta Australiei. Aici adâncimea apei este similara cu cea de la Pragul Sunda.

Între aceste doua praguri se afla grupul insular Nussa Tenggara, Maluku si Sulawesi, unde adâncimea apei atinge 4575m. Pe tarmurile insulelor Sumatra. Java, alimantan si Irian Jaya s-au dezvoltat câmpii litorale.

Zona de uscat este în general acoperita de paduri tropicale, unde solurile fertile sunt înnoite continuu prin eruptii vulcanice, cum sunt cele întâlnite pe insula Java.

Sus

CLIMA Si VREMEA

Clima indoneziana se caracterizeaza prin doua anotimpuri tropicale, care variaza cu circulatia aerului la Ecuator (Circulatia Walker) si cu circulatia meridiana a aerului (Circulatia Hardley).

Miscarea celei din urma urmareste miscarea de la nord la sud a soarelui si pozitia relativa a acestuia fata de Pamânt, în special dinspre continentele Asia si Australia, în anumite perioade ale anului.

Acesti factori contribuie la deplasarea si intensitatea Zonei de convergenta intertropicala, care este o zona ecuatoriala de joasa presiune care produce ploaie. Astfel, musonii de vest si de est, precum si anotimpul ploios si cel secetos sunt caracteristici importante ale climatului tropical.

Anotimpurile principale

Clima se schimba la fiecare sase luni. Anotimpul secetos (din iunie pâna în septembrie) este influentat de masele de aer continentale australiene, în timp ce anotimpul ploios (din decembrie pâna în martie) este rezultatul maselor de aer oceanice asiatice si pacifice. Aerul contine vapori care precipita si produc ploaie. În zonele tropicale ploua aproape tot timpul anului. Totusi, clima din Maluku Central este o exceptie. Anotimpul ploios începe în iunie si se sfârseste în septembrie, iar cel secetos începe în decembrie si se termina în martie. Perioadele de tranzitie între cele doua anotimpuri sunt din aprilie pâna în mai si din octombrie pâna în noiembrie.

Temperatura si umiditatea

Datorita numarului mare de insule si de munti din tara, temperatura medie poate fi clasificata astfel:
- câmpiile litorale: 280C - zonele din interiorul tarii si cele montane: 260C;
- zonele montane înalte: 230C, variind cu altitudinea.
Fiind o zona tropicala, Indonezia prezinta o umiditate relativa între 70% si 90%, cu un minim de 73% si un maxim de 87%.

Sus

APELE TERITORIALE SI ZONA EXCLUSIV ECONOMICA

Când a fost proclamata independenta si a fost câstigata suveranitatea, Indonezia a trebuit sa proclame legi care sa guverneze zona maritima în conformitate cu structura geografica a unui stat arhipelagic. Totusi, acest lucru nu a însemnat ca tara interzice trecerea internationala prin apele teritoriale. Aceste legi au fost instrumente necesare pentru unitatea si flexibilitatea nationala a acestei tari, cu un teritoriu care cuprinde toate insulele, insulitele si zonele maritime dintre acestea.

Din cauza susceptibilitatii tarii fata de interventia straina dinspre mare si din motive de securitate nationala, la 13 decembrie 1957, Guvernul indonezian a facut o declaratie referitoare la apele teritoriale ale Republicii. S-a proclamat faptul ca apele dinprejurul si dintre insule apartin Indoneziei. S-a mai stabilit limita apelor teritoriale la circa 20 km, masurate în linie dreapta din extremitatile insulelor.

În trecut, statele arhipelagice ca Indonezia si-au declarat unilateral Zona Exclusiv Economica de 20 km. În prezent, asemenea zone economice sunt confirmate de catre Conventia Internationala prin Legea marilor, care a fost ratificata de Guvernul indonezian la 18 octombrie 1983, prin Actul nr. 5 din acelasi an. Aceasta este baza legala a Zonei Exclusiv Economice indoneziana.

Sus

VULCANII

Tara are un relief predominant muntos, cu circa 400 vulcani, dintre care 100 sunt activi. Munti cu înaltimi de peste 2745 m se întâlnesc pe insulele Sumatra (Mt. Leuser si Mt. Kerinci), Java (Mt. Gede, Mt. Tangkubanperahu, Mt. Ciremai, Mt. Kawi, Mt. Kelud, Mt. Semeru si Mt. Raung), Sulawesi (Mt. Lompobatang si Mt. Ratenkombala), Bali (Mt. Batur si Mt. Agung), Lombok (Mt. Rinjani) si Sumbawa (Mt. Tambora). Cel mai înalt munte este Vârful Mandala, acoperit vesnic de zapada (4666 m), din lantul muntos Wijaya, pe Irian Jaya.
Eruptiile vulcanice înregistrate în ultimile doua decenii sunt: Sumatra-Dempo 1973 si 1974, Merapi 1978, Sorik Merapi 1989, Kerinci 1990; Strâmtoarea Sunda Anak Krakatau 1978 si 1979; Java-Bromo 1972, Merapi 1972 si 1976, Raung 1978, Semeru 1978 si 1979, Butak Petarangan (Sinila si Sigludar) 1979; Paluweh-Rokatenda 1978, Galunggung 1982, Slamet 1988, Kelud 1990; Sulawesi-Lokon 1978, 1979 si 1991, Siau-Karangetang 1978 si 1979, Colo 1983, Soputan 1989; Maluku-Dukono 1978, Gamalama Kie Besi 1987, Banda Api 1988; Nusa Tenggara de Est - Lewotobi Laki-laki 1990.

Sus

RÂURILE SI LACURILE

Tara este strabatuta de numeroase râuri. Acestea sunt importante rute de transport pe anumite insule; de exemplu, râurile Musi, Batanghari, Indragiri si Kampar în Sumatra; râurile Kapuas, Barito, Mahakam si Rejang în Kalimantan; râurile Memberamo si Digul în Irian Jaya. Râurile care strabat Java sunt importante pentru irigatii; de exemplu râurile Bengawan Solo, Citarum si Brantas.

Multe insule au lacuri naturale, cum ar fi lacurile Toba, Maninjau si Singkarak în Sumatra, lacurile Tempe, Towuti, Sidenreng, Poso, Limboto, Tondano si Matana în Sulawesi si lacurile Paniai si Sentini în Irian Jaya.

Indonezia include una dintre cele mai remarcabile limite geografice în distributia animalelor. Aceasta dateaza din epoca glaciara, când nivelul apei a scazut în toata lumea. În timpul acestei perioade, insulele Java, Sumatra, Kalimantan si Bali din Pragul Sunda erau unite una de cealalta, precum si cu Asia continentala, dar Irian Jaya, Aru si continentul australian din Pragul Sahul erau separate. Aceasta separatie geografica timpurie explica de ce speciile tropicale de animale din Java, Sumatra si Kalimantan nu exista pe Irian Jaya. Din acelasi motiv, cangurul de pe Irian Jaya lipseste din alte regiuni.

Insulele Maluku, Sulawesi si Lesser Sunda, care se afla între pragurile Sunda si Sahul, prezinta o fauna deosebita. Mare parte din fauna din est nu se regaseste în Sulawesi, desi aceasta insula este foarte apropiata de Kalimantan, despartite fiind doar de strâmtoarea Makassar. Similar, speciile de animale din Irian Jaya nu se gasesc în Seram si Halmahera, cei mai apropiati vecini ai insulei Jaya.

O posibila cauza ar fi faptul ca insulele Kalimantan si Sulawesi ar fi putut fi separate de o strâmtoare adânca la un capat, în timp ce marea adâncime a Marii Banda le-a separat în timpul erei glaciare. Unii cercetatori au atribuit acest fenomen celor trei limite de fauna. ALFRED RUSSEL WALLACE (1823-1913) a scris în cartea sa "Arhilepelagul malaezian" ca Nusantara a fost separata într-o zona ecologica orientala (partea de vest) si într-o zona ecologica australiana (partea de est) de o Linie Wallace, care trece de la nord la sud, prin strâmtorile Lombok si Makassar si se termina în partea de sud-est a Filipine. Linia Weber, care trece prin marea dintre Maluku si Sulawesi si Linia Lydekker, care începe din marginea Pragului Sahul, insula Sulawesi se afla într-o zona de tranzitie, cunoscuta sub numele de Zona Wallace. Celelalte doua limite de fauna sunt Linia Weber, care trece prin marea dintre Maluku si Sulawesi si Linia Lydekker, care începe din Pragul Sahul si se continua pe latura de vest a insulei Irian Jaya si a continentului australian. Totusi, alti cercetatori prefera sa numeasca zona drept o "zona de tranzitie diminuata".

În cadrul etapei actuale de dezvoltare sociala si economica a Indoneziei, animalele salbatice nu pot supravietui fara protectie. Pentru aceasta, Directoratul General pentru Protectia Padurilor si Conservarea Naturii a planificat sa declare circa 10% din uscatul tarii - aproximativ 18,7 milioane ha - drept rezervatii. Pâna în anul fiscal 1991/92 existau 184 unitati de conservare, acoperind o suprafata totala de 8.494.118 ha, 73 rezervatii naturale, cu o suprafata de 5.586.209 ha, 56 parcuri de recreere, cu o suprafata de 263.470 ha, 13 parcuri de vânatoare, cu o suprafata de 241.387 ha, 7 parcuri marine, cu o suprafata de 72.930 ha si 30 parcuri nationale, acoperind o suprafata totala de 7.688.640 ha.

Directoratul General a adoptat o strategie nationala în privinta conservarii naturii, prin care este conservat întregul ecosistem. Acest lucru este necesar deoarece uneori este imposibil sa protejezi animalele salbatice în afara habitatului natural. De exemplu, orang utan, care înseamna "omul junglei" (Pongo pygmaeus) si traieste numai în junglele din Sumatra si Kalimantan, este dependent de un habitat fundamental forestier. În acest scop, Directoratul General, în cooperare cu World Wildlife Fund (WWF), au stabilit centre de reabilitare a urangutanilor, care sa pregateasca urangutanii capturati ilegal pentru revenirea la viata în salbaticie.

Dragonul Komodo (Varens komodoensis), cea mai mare sopârla din lume, poate atinge 3 metri lungime. Locul lui este în grupul de rezervatii Komodo, care include insulele Komodo, Padar si Rinca, în largul coastelor insulei Flores în estul tarii.

Babi rusa (Babyrousa, babi russa), un porc asemanator caprioarei si anoa, un bivol pitic de padure, sunt printre cele mai interesante animale indigene din Sulawesi. Alte mamifere indigene din Sulawesi sunt zivela mare, numita musang (Macrogalidiamusshenbroeki); binatang hantu (Tarsius spectrum), care în traducere literara înseamna "spiridus" si mai multe specii de maimuta neagra sau monyet hitam (Macacanigra).

Din marea varietate de specii de pasari întâlnite în Sulawesi, gaina Maloe si gaina de tufis sunt doua specii notabile din familia megapodelor.

Irian Jaya si Maluku sunt împânzite de pasari colorate, variind de la cazuarul cel mare, care nu poate zbura, (Casuarius), de la stralucitor colorata pasare a paradisului, care apartine familiei Paradiseidae si Ptilinorhynhidae si un numar de peste 40 de specii, la o mare varietate de pasari din familia papagalilor.

Printre alte specii întâlnite în Indonezia de numara pasarea hornbill sau angkonh/enggang din familia Bucerotidelor, de remarcat pentru enormul sau cioc în forma de horn. De asemenea, sunt de amintit tigrul din Sumatra (Panthera tigris sumatrenesis) si tigrul din Java (Panthera tigris sondaica), specie aproape pe cale de disparitie.

Insulele Mentawai, lânga coasta de vest a Sumatrei este caminul maimutei beruk, specie de dimensiuni mari, care este deseori antrenata pentru a culege nuci de cocos si al maimutei negre lutung, care se hraneste cu frunze.

Rinocerul cu un corn, Badak Jawa (Rhinocerus sondaicus) se întâlneste în Parcul National Badak Jawa în Java de Vest, însa rinocerul cu doi corni (Dicerorhinus sumatrensis), mai mic, se întâlneste în Parcul National din Muntele Leuser (cel mai mare asemenea parc din tara), localizat de-a lungul vaii Alas din Aceh, cea mai nordica provincie a Indoneziei.
Alte specii de notat sunt banteng sau taurul salbatic din Java (Bos javanicus); cangurul de copac (Dorcopsis muelleri) din Irian Jaya; delfinul de apa dulce (Orcacella brevirostris) întâlnit în apele râului Makaham din Kalimantanul de Est si maimuta cu trompa sau bekatan, tot din Kalimantan.

În plus, se întâlnesc numeroase specii de pasari, inclusiv egrete, bâtlani, pescarusi, soimi, vulturi si altele. Mai exista de asemenea mii de specii de insecte si o mare varietate de sopârle si serpi. Tot aici se întâlnesc din abundenta testoase marine si de uscat, specii exotice de pesti, crabi, moluste si alte animale acvatice, atât de apa ducle, cât si de apa sarata.

Pesti ornamentali

Indonezia este renumita în lume pentru speciile de pesti ornamentali care sunt exportate în Statele Unite, Japonia si Germania. Speciile cele mai bine cunoscute pentru culorile si formele lor deosebite sunt Amphiprion, Dascyllus, pestele buzat (Coris gaimardi) si Corisaygula, care abunda apele Strâmtorii Bali.

Cea mai cunoscuta specie este pestele buzat (Thalasoma lunare). Pestele-fluture (Chaetodontidae) are bot mic, dar se întâlnesc de asemenea si pesti-fluture cu bot mare, dintre care amintim Forcipinger longirostris si Chelmon rostratus. Specia Heniochus acuminatus are aripi mai mari decât lungimea sa, iar specia Zancluscanescens poate atinge 20 cm.

Specii ca pestele-înger (Pomancanthus imperator), Pomancanthus semi-circulatus, Pygoplites-diacanthus si Auxiphipops navaricus sau pestele înger, care apartine familiei Pomancanthidae sunt colectionate pentru culorile lor frumoase.

Pestele-chirurg (Acanthuridae) si Paracanthurus hepatus sunt foarte cunocscuti datorita culorii lor bleu pal. Alte specii frumoase sunt Acanthurus leucosternon, Zebrazoma veliferum si Naso literatus. Pestele-tigru sau Balistidae duce o viata solitara.

Calutii de mare sau Hippocampus coronatus, care apartin familiei syngnathidae sunt de asemenea foarte cautati ca pesti ornamentali. Pestele-paun, numit astfel datorita aripioarelor lungi, include varietatile pterois zebra, brachiopterus, volitans, ruselli, miles si radiata. Toate aceste specii apartin familiei Scorpanidae. Mai exista nenumarate specii de pesti ornamentali în Indonezia, prea multe pentru a putea fi mentionate.

Scoicile cu perle

Scoicile cu perle care se întâlnesc în aceasta zona includ Pinctada maxima, P. Margaritifera si Pteria penûuin. Aceste specii se gasesc în apele din apropierea Insulei Halmahera, precum si din apropierea insulelor Maluku si Aru din Indonezia de Est. Perlele sunt foarte cautate datorita dimensiunilor mari si a bunei calitati. În Maluku, scoicile cu perle sunt colectionate si transformate în ornamente frumoase.

Sus

FLORA

Fauna bogata a Indoneziei include multe specii rare de plante tropicale. Rafflesia arnoldi, care se întâlneste numai în anumite zone ale Sumatrei, este cea mai mare planta din lume. Aceasta planta parazit creste pe anumite liane, dar nu produce frunze. Din aceeasi zona a Sumatrei provine o alta specie gigant, Amorphophallus tatinum, cea mai mare inflorescenta a genului.

Plantele carnivore (Nepenthea spp) sunt reprezentate prin multe specii în diferite zone din Indoneziade Vest.

În aceasta zona se întâlnesc nenumarate specii de orhidee, cu diferite dimensiuni, de la cea mai mare, orhidea-tigru Grammatophyllum Speciosum la specia cea mai mica, fara frunze, Taeniophyllum, care se poate mânca si este folosita de localnici atât ca medicament, cât si ca ornament la biectele artizanale. Solul padurilor este bogat în humus, care favorizeaza cresterea luxurianta a nenumarate specii de ciuperci, inclusiv specia luminescenta si ovidium.

La 5 iunie 1990, în cadrul unei ceremonii pentru a marca Ziua Mondiala a Mediului, trei plante au fost declarate plante nationale ale Indoneziei: melati (Jasminum sambac), o floare mica, alba, cu miros dulceag, care joaca un rol important în multe ceremonii culturale si traditionale indoneziene, a fost declarata Floarea Nationala; anggrek bulan sau orhideea lunii (Phalaenopsisamabilis), o specie cu flori albe, a fost declarata Floarea magica; iar Rafflesia arnoldi, o planta fara tulpina si frunze, care creste pe tulpinile si pe radacinile altor plante si împrastie un miros de putred, a fost declarata Specie Rara (în pericol de disparitie). Aceasta planta parazit a poarta numele lui Sir Thomas Stamford Raffles si al Doctorului Arnold care au descoperit floarea (cea mai mare din lume) în 1818 în padurea Bengkulu, Sumatra de sud-est, când Raffles era Locotenent Guvernator în Bengkulu, sub dominatia temporara britanica (1814-1825) din Indonezia, care a urmat ocupatiei olandeze în Franta în timpul Razboiului napoleonian.

Flora Indoneziei abunda de asemenea în specii lemnoase. Familia dipterocarp este renumita pentru cherestea (meranti), rasina, ulei vegetal si tengkawang - nuci. Copacul Gonystylus produce cherestea de buna calitate pentru mobila. Alte produse valoroase ale padurii sunt: lemnul de santal, abanos, cheresteaua Palembang. Lemnul de tek este produsul padurilor plantate de oameni în Java.

Deoarece flora este atât de variata, multi oameni din Indonezia traiesc bine de pe urma resurselor naturale. Se cunosc circa 6000 specii de plante care sunt folosite direct sau indirect de oameni. Un exemplu remarcabil în vremurile moderne îl constituie folosirea plantelor în producerea medicamentelor traditionale pe baza de plante sau Jamu. Florile sunt indispensabile în ceremonii si ritualuri traditionale.

Sus

FUSUL ORAR STANDARD INDONZIAN

De la data de 1 ianuarie 1988, din punctul de vedere al fuselor orare, în Indonezia se întâlnesc urmatoarele trei zone:

Zona fusului orar standard din vestul Indoneziei, care este egal cu GMT plus 7 ore (meridianul de 1050E), în provinciile Sumatra, Java si în provinciile din Kalimantanul de Vest si Central.

Zona fusului orar standard din centrul Indoneziei, care este egal cu GMT plus 8 ore (meridianul de 1200E), în provinciile din Kalimantanul de Est si Sud, Sulawesi, Bali, Nusatenggara de Vest si Est.

Zona fusului orar standard din estul Indoneziei, care este egal cu GMT plus 9 ore (meridianul de 1350E), în provinciile Maluku si Irian Jaya.

Sus

POPULATIA LOCUITORII

În acest domeniu, se urmareste dezvoltarea locuitorilor ca resurse umane pentru ca dezvoltarea nationala sa fie eficienta si valoroasa, odata cu cresterea treptata a calitatii vietii.

Între timp, se fac eforturi pentru cresterea numarului de locuitori prin scaderea ratei mortalitatii, în special a celei infantile si în rândul copiilor. Aceste eforturi s-au materializat prin prograne de planificare familiala care au de asemenea ca scop cresterea bunastarii mamei si copilului si în acelasi timp crearea de familii mici, fericite si prospere.

Implementarea acestei politici a populatiei a înregistrat progrese importante. În 1998, media de viata era de 64,7 ani, rata mortalitatii eta de 7,7 la mia de locuitori, iar rata mortalitatii infantile de 50 la mia de nou-nascuti. Între timp, rata natalitatii în 998 era de 22,7 la mia de locuitori, iar rata fertilitatii era de 2,59???. Pâna în iunie 1999, numarul total de locuitori era de aproximativ 209 milioane.

Sus

CETATENIA INDONEZIANA

Nationalitatea indoneziana este reglementata prin Actul Nr. 62 din 1958. Acesta defineste un cetatean indonezian ca fiind o persoana care, înca de la câstigarea independentei la 17 august 1945, se califica pentru obtinerea cetateniei sub incidenta legilor în vigoare.
În plus, o persoana a carui mama este cetatean indonezian, dar nu se cunoaste cetatenia tatalui sau a carui tata nu are nici o cetatenie, va deveni cetatean indonezian. La fel, o persoana nascuta în Indonezia din parinti necunoscuti sau un orfan ai carui parinti nu sunt cunoscuti sau o persoana nascuta în Indonezia care nu mosteneste nici o cetatenie de la parinti va deveni cetatean indonezian.

Un copil de 5 ani, adoptat de parinti de nationalitate indoneziana, va deveni cetatean indonezian daca parintii adoptivi se adreseaza Tribunalului pentru a legaliza adoptia în decurs de un an de zile si li se aproba cererea.

Un copil nascut dintr-o casatorie legitima dintre o mama indoneziana si un tata strain va primi, în cazul unui divort pronuntat de Tribunal, cetatanie indoneziana, daca el doreste acest lucru.

Un copil nascut dintr-o casnicie legitima sau nu dintre un tata strain si o mama indoneziana are dreptul de a primi cetatenia indoneziana daca se adreseaza Ministerului Justitiei, dupa ce a renuntat la cetatenia sa straina în conformitate cu legile tarii straine sau în conformitate cu o întelegere la care s-a ajuns între Indonezia si tara straina. În acest caz, copilul trebuie sa înainteze cererea în decurs de un an de zile de la împlinirea vârstei de 18 ani.

Pentru a obtine cetatenie indoneziana, strainii trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

- Sa fi împlinit vârsta de 21 de ani;
- Sa fie nascuti în Indonezia sau sa fi locuit în Indonezia timp de 5 ani continuu sau timp de 10 ani cu întreruperi;
- Sa cunoasca limba si istoria indoneziana si sa nu fi fost condamnat de Tribunal pentru încalcarea legii sau pentru comiterea vreunui act împotriva Indoneziei;
- Sa aiba consimtamântul sotiei/sotului;
- Sa fie sanatos fizic si psihic;
- Sa plateasca o taxa nu mai mica de 500 Rupiah si nu mai mare de 10.000 Rupiah, care va fi decisa de Tribunal, în functie de venit;
- Sa fie angajat permanent;
- Sa nu aiba alta cetatenie sau sa-si fi abandonat cetatenia în conformitate cu întelegerea la care s-a ajuns între Indonezia si tara straina, legata de dubla cetatenie.

O femeie straina maritata nu poate face cerere de obtinere a cetateniei indoneziene. Totusi, cetatenia indoneziana poate fi acordata strainilor merituosi care au servit interesele Indoneziei. În acest caz, obtinerea cetateniei va fi aprobata de Camera Reprezentantilor.
Sotia straina a unui cetatean indonezian are dreptul la cetatenie indoneziana daca doreste si daca solicita acest lucru în primul an de casnicie. Acest lucru nu este valabil în cazul în care sotul a renuntat la cetatenia indoneziana.

O femeie indoneziana casatorita cu un strain pierde nationalitatea indoneziana daca solicita acest lucru în primul an de casnicie.

Cetatenia indoneziana obtinuta de sot va fi obtinuta automat si de sotie, cu exceptia cazului în care, dupa obtinerea cetateniei indoneziene, nu renunta la cetatenia straina.
Daca o persoana pierde dreptul la cetatenie indoneziana, atunci si sotia/sotul sau pierde acest drept, cu exceptia cazului în care ambii soti sunt persoane fara alta cetatenie.

O persoana care si-a pierdut cetatenia indoneziana prin casatorie o poate redobândi daca a
divortat si daca solicita acest lucru. O asemenea cerere trebuie sa includa pronuntarea divortului si trebuie sa fie adresata unui Tribunal sau unei misiuni diplomatice indoneziene din strainatate.

Un copil mai mic de 18 ani care nu este casatorit si care si-a pastrat gradul de rudenie cu tatal care nu a dobândit înca cetatenie indoneziana, poate dobândi cetatenia indoneziana daca locuieste permanent în Indonezia.

Daca o vaduva/un vaduv obtine cetatenia indoneziana, copilul sau are automat dreptul la cetatenie indoneziana daca nu a împlinit 18 ani si nu este casatorit. Acest lucru este valabil si pentru copii sub 18 ani, necasatoriti, ai caror parinti si-au pierdut cetatenia indoneziana.

Sus

LIMBA SI DIALECTELE

În arhipeleag se vorbesc circa 500 limbi si dialecte, care apartin diferitelor grupuri etnice din care este alcatuita populatia. Unele dintre limbile locale distincte sunt cele vorbite în Aceh, Batak, Sunda, Java, Sasak, Dayak, Minahasa, Toraja, Bugi, Halmahera, Ambon, Ceram?? si câteva limbi vorbite în Irian.

LINGUA FRANCA (Limbaa mixta)

Limba nationala indoneziana este "Bahasa Indonesia". La început aceasta a fost limba Malay vorbita mai ales în Insulele Riau. În cursul raspândirii sale în toata tara, vocabularul si idiomurile sale s-au îmbogatit cu un numar mare de limbi vorbite pe plan local.

Pentru a tine pasul cu progresul religios, social si cultural, multe cuvinte si termeni au derivat din limbile straine, inclusiv din olandeza, chineza, sanscrita, araba si mai târziu portugheza.

Desi Bahasa Indonesia a devenit lingua franca, se mai folosesc si dialecte si alte limbi vorbite pe plan local

Sus

 

 
 

 

 
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
AL REPUBLICII INDONEZIA
 
 
 
 
 
Ambasada Republicii Indonezia - Bucuresti